E ziua mea... si a tribunului!

"Acum 20 de ani venea pe lume primul fiu al unei modeste familii de romani autentici. Inca de la inceput acest prim fiu si-a aratat interesul pentru lucruri pe care alti prunci de varsta lui le credeau "de oameni mari". Familia l-a sustinut mereu, chiar si atunci cand puiul de om avea pareri contrare cu a lor. Pus in fata unei intrebari cruciale "Pe cine iubesti mai mult? Pe mami sau pe tati?" ... puiul de om a dorit sa raspunda printro simpla ridicare a sprancenei... a fost de ajuns!
La gradinita era idolul grupei... reusea mereu sa faca lucruri care ii amuzau pe ai sai colegi , dar nu si pe doamnele educatoare care il pedepseau mereu cu sute, chiar mii de bastonase. Dar acest lucru nu-l deranja pe micul pui de om, in timp ce mana si pixul conlucrau, creierul sau avea timp sa mediteze la problemele ce se iveau in jurul familiei.. si chiar sa gaseasca solutii (spre surprinderea parintilor) ... solutii ce nu erau niciodata puse in practica pentru simplu motiv ca "doar nu te pui la mintea unui copil". Acest lucru nu l-a descurajat pe micul nostru sarbatorit... ba mai mult... il ambitionau. In scoala generala a fost primul care a reusit sa desluseasca folosirea corecta a cratimelor. Nici pe plan sentimental nu o ducea prea rau... fiind abordat de foarte multe fete... fata in fata. Cred ca acesta a fost norocul lui... pe vremea aia nu existau telefoane mobile!
Examenul de capacitate nu a fost o problema pentru el... reusind o medie care sa-i permita intrarea la liceul la care se gandea inca de pe vremea cand facea bastonase. Liceul a fost ca un vis, cuvinte care le-a rostit cu propria gura la absolvire. Putea sa fie chiar sef de promotie, asta daca invata la toate materiile, dar el dorea sa invete doar la materiile pe care le considera utile. Acest lucru i-a adus unele calificative de genul "lenes". Dar lui nu-i pasa!
Facultatea a insemnat pentru el o alta lume... interactionare cu multi oameni care aveau personalitati la fel de puternice si idei foarte bine argumentate. Cu toate acestea reuseste sa se faca mereu observat..."

Si acum sa revenim... orice asemanare cu realitate in povestioara de mai sus e pura coencidenta. Intradevar azi e ziua mea, dar nu inteleg de ce sa fiu asa fericit... ziua mea poa' sa fie in fiecare zi. Ce am nevoie neaparat de 28 noiembrie? Cine imi impune sa am o singura zi a mea? Eee ... si ca o mica paranteza, azi e si ziua tribunului. Ma intreb cum de e el asa agitat... ca doar zodia noastra implica calmitatea.